Conform unui articol din Gândul, presupunând că ar putea economisi tot salariul mediu lunar, românii ar avea nevoie de 222 de luni (18,5 ani) pentru a cumpăra un apartament de 60 mp, bulgarii - 285 de luni (23,7 ani), iar ungurii - aproape de două ori mai puţin. Însă, informaţiile pe care se bazează acest articol sunt eronate. Potrivit numbeo.com, preţul mediu/mp pentru un apartament situat în centrul Bucureştiului nu este de 1.300 de euro, ci de 1.553 de euro, cel din centrul Sofiei nu este de circa 1.400 euro, ci de 1.523 de euro, centrul Budapestei - 1.686 de euro, centrul Varşoviei - 2.885 de euro, centrul Kievului - 2.557 de euro, centrul Pragăi - 3.100 de euro. În schimb, un apartament din afara centrului acestor capitale costă, în medie, 1.111 euro/mp (Bucureşti), 991 de euro/mp (Sofia), 1.292 de euro/mp (Budapesta), 2.053 de euro/mp (Varşovia), 1.141 de euro/mp (Kiev) şi 2.600 de euro/mp (Praga). citeste mai departe …

Într-o piaţă imobiliară confuză, în mare parte blocată, aproape toată lumea vorbeşte numai de preţ. În perioada boom-ului imobiliar, investitorii se raportau strict la valoarea de vânzare sau de cumpărare.

Între timp, condiţiile economice s-au schimbat. Cu toate acestea, astăzi există jucători din acest domeniu care au acelaşi comportament.

În ţările dezvoltate, un factor primordial care influenţează percepţia publicului despre piaţa imobiliară este dat de timpul în care se vinde o casă. Preţurile nu fluctuează foarte mult comparativ cu perioada necesară finalizării unei tranzacţii din momentul în care o proprietate a fost listată. citeste mai departe …

Târgul imobiliar Project Expo a avut loc în week-end-ul într-un cort în faţa Palatului Copiilor din Bucureşti. Acest spaţiu a atras foarte puţini expozanţi şi vizitatori care au fost nevoiţi să suporte o atmosferă de saună. Organizatorii evenimentului au reuşit să obţină cel mai mic şi cel mai „fierbinte” târg imobiliar organizat vreodată în Bucureşti. Nici măcar expozanţii nu au putut sta la standuri, ci la terasa de alături, lăsând pliantele să vorbească în locul lor. Unii dintre ei nici măcar nu s-au deranjat să aibă standurile amenajate la începerea expoziţiei. Se pare că vara, mai ales vara aceasta de criză economică, nu este un moment propice pentru astfel de evenimente.

Aşa a fost târgul, în varianta detaliată.

De la începutul acestui an există un litigiu între Impact Developer&Contractor S.A. (Impact) şi Romconstruct S.A. Ploieşti (Romconstruct), ultima solicită plata unui debit în valoare de 1.363.142 de lei datorat de Impact. De aceea, Romconstruct a formulat o acţiune privind deschiderea insolvenţei Impact, instanţa de fond a admiţând deschiderea insolvenţei. Reprezentanţii Impact contestă această decizie: „Apreciem că este o eroare judiciară pentru care vom solicita imediat suspendarea efectelor, pornind de la însăşi definiţia insolvenţei, conform Legii 85/2006, deoarece patrimoniul Impact S.A. nu este în situaţia în care <<fondurile băneşti disponibile să fie sub nivelul datoriilor exigibile>>”. citeste mai departe …

Agenţia imobiliară Mervani a realizat un raport de piaţă bazat pe cele 1.688 de proprietăţi imobiliare (locuinţe, terenuri, spaţii comerciale) pe care le gestionează în Azuga, Băneşti, Bran, Breaza, Brebu, Buşteni, Câmpina, Comarnic, Cornu, D.N. 1, Mislea, Poiana Câmpina, Predeal, Proviţa, Râşnov, Sinaia, Telega, Sotrile, Tohanu Nou, Urleta şi Valea Doftanei.

Conform acestui studiu, preţul mediu/mp al celor 196 de apartamente cu două şi trei camere din blocurile vechi din Azuga, Breaza, Buşteni, Câmpina, Predeal, Poiana Câmpina şi Sinaia este de 1.108 euro, extremele fiind 792 (Poiana Câmpina) şi 1.435 de euro (Predeal).

Locuinţe

În ceea ce priveşte cele 28 de garsoniere din blocurile din Azuga, Breaza, Câmpina, Predeal şi Sinaia ele au un preţ mediu de 1.185 de euro/mp, începând de la 993 (Câmpina) şi până la 1.410 euro/mp (Predeal). citeste mai departe …

Comisia Europeană (C.E.) a întreprins astăzi o nouă măsură pentru accelerarea demersurilor în cele 12 state membre (Austria, Belgia, Cipru, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Luxemburg, Marea Britanie, Portugalia, România şi Slovenia), care nu au finalizat implementarea directivei privind serviciile.

Astfel, Directiva 2006/123/CE a fost adoptată la sfârşitul lui 2006, iar termenul de implementare era 28 decembrie 2009. Statele membre vizate au primit din partea Comisiei o primă scrisoare, la sfârşitul lunii ianuarie 2010, prin care li se solicita să comunice măsurile adoptate în vederea implementării directivei.

Această acţiune a C.E. este a doua etapă a procedurii privind încălcarea dreptului U.E. În absenţa unui răspuns satisfăcător din partea statelor membre în termen de două luni, Comisia poate deferi cazurile Curţii Europene de Justiţie.

Domeniul de aplicare al directivei include o mare varietate de activităţi economice, printre care şi serviciile de construcţii sau cele din sfera profesiilor reglementate, reprezentând aproximativ 40% din P.I.B. şi din forţa de muncă ocupată la nivelul U.E. citeste mai departe …

De când Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.) a anunţat că la sfârşitul acestei luni va publica un indice imobiliar, au fost o mulţime de discuţii şi de aprecieri despre utilitatea şi efectele pe care le va avea în piaţă. Totuşi, înainte de a face supoziţii trebuie să ştim în ce va consta acest indice. De aceea, i-am întrebat pe cei de la I.N.S. care ne-au spus că:

„Indicele va măsura evoluţia trimestrială a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale faţă de anul 2009 (anul de începere a anchetei). Datele colectate se referă la valorile/preţurile tranzacţiilor de vânzare-cumpărare autorizate de notari publici.”.

În prezent, există pe piaţă câteva firme (agenţii imobiliare şi portaluri online) care ne oferă lunar astfel de date statistice. Însă ele se limitează doar la teritoriul Bucureştiului ori au la bază doar anunţurile publicate pe portalul respectiv. De aceea nu ne ajută nici măcar să ne orientăm. Era necesar o astfel de bază de date naţională, însă în ce scop? „Scopul este acela de a răspunde cerinţelor utilizatorilor interni şi internaţionali. citeste mai departe …

Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, numărul autorizaţiilor de construire pentru clădiri rezidenţiale a crescut cu 7% în aprilie faţă de martie, ajungând până la 3.686, dar a scăzut cu 9,5% comparativ cu aceeaşi lună din anul trecut. Aşadar, în afara faptului că este o creştere foarte mică faţă de luna anterioară, este o scădere mare faţă de aprilie 2009. În plus, la fel cum s-a întâmplat şi până acum, proporţia majoritară din totalul autorizaţiilor eliberate revine zonei rurale - 63,9%. Asta înseamnă că cei care construiesc cele mai multe locuinţe în România sunt cei de la ţară şi nu cei de la oraş, aşa cum s-ar putea crede. Ar putea să însemne acest lucru că românii îşi vând locuinţele de la oraş şi se mută la ţară unde îşi ridică altele? Sau că cei din mediul rural au mai mulţi bani decât cei din mediul urban?

Într-o perioadă în care statul statul român se dă de ceasul morţii că nu are bani la buget să plătească salarii şi pensii, darămite să investească, senatorii se pare că nu ştiu nimic despre această problemă şi au decis să lărgească aria beneficiarilor programului Prima casă.

Astfel, cei interesaţi trebuie să nu fii deţinut începând din anul 2000 şi până la data solicitarii creditului garantat, în proprietate exclusivă sau împreună cu soţul ori soţia, nicio locuinţă, indiferent de modul în care a fost dobândită. Acest amendament modifică prevederea anterioară care menţiona că beneficiarii nu pot lua un credit pentru Prima casă dacă au deţinut vreodată o locuinţă.

În plus, senatorii au adoptat şi un alt amendament privind eliminarea prevederii ca asociaţiile fără personalitate juridică care pot participa la Prima casă trebuie să fie constituite din minimum şapte beneficiari. Această prevedere lărgeşte şi mai mult aria potenţialilor români care pot accesa Prima casă, relaxând condiţiile programului. citeste mai departe …

După anul trecut în care analiştii pieţei la nivel naţional au afirmat că retailul românesc s-a comprimat cu până la 60%, în 2010, proprietarii de spaţii comerciale din Cluj Napoca se confruntă cu una dintre cele mai dramatice presiuni economice din ultimii ani.

Raportat la vârful atins în perioada 2007-2008, reducerile chiriilor pentru aceste spaţii din oraş au oscilat în 2009 între 20 şi 50%, în funcţie de amplasare, de dotări şi mai ales de abilitatea de adaptare a proprietarilor la noile condiţii ale pieţei, susţin reprezentanţii Grup de Lux.

Perioada de închiriere a variat şi ea între trei şi şase luni, după ce în anii precedenţi (2007-2008), contractele de închiriere a spaţiilor comerciale din centrul oraşului erau încheiate pe termene mult mai lungi. În prezent, proprietarii care dispun de resurse financiare nu vor să scadă chiriile. citeste mai departe …

Potrivit unei ordonanţe de urgenţă a Executivului, adoptată în şedinţa de Guvern din 12 mai 2010 şi publicată pe 17 mai 2010 în Monitorul Oficial, Inspectoratul de Stat în Construcţii (I.S.C.) va trece din subordinea directă a Guvernului şi din coordonarea primului-ministru în cea a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (M.D.R.T.), adică de la finanţarea din bugetul Secretariatului General al Guvernului la cea din bugetul M.D.R.T.

Motivarea este aceea de a reduce cheltuielile de personal, în contextul în care M.D.R.T. a solicitat înfiinţarea unei noi structuri de control privind construcţiile în cadrul acestuia. Teoretic, măsura este bună pentru că ministerul ar trebui să aibă controlul acestui domeniu şi ar trebui să facă ordine în această piaţă în care nu se respectă nimic: P.U.Z., P.U.G., proiectul de execuţie, legile, regulamentele de urbanism ş.a.m.d. Însă în felul acesta pot apărea cazuri de trafic de influenţă. Poate ar trebui ca I.S.C. să nu mai fie dependent politic şi să îşi poată face treaba fără astfel de influenţe.

În ultima perioadă am văzut că seismele omoară oameni prin alte ţări. Deşi sunt avertizări că şi noi vom “beneficia” de astfel de “atenţii” din partea naturii, românii nu vor fi omorâţi de cutremure, ci de alţi români care nu vor să îşi facă treaba pentru care sunt plătiţi. În construcţii ei se asociază cu scopul de a ne lua banii pentru apartamente-cavou, minţindu-ne că totul este realizat pentru siguranţa noastră. Aşa se întâmplă că sunt constructori care nu respectă proiectul de execuţie, că sunt diriginţi de şantier care se fac că nu văd acest lucru, că sunt inspectori de la Inspectoratul de Stat în Construcţii care aprobă ilegalitatea şi că sunt investitori care plătesc pentru această piesă proastă de teatru. Grav este că nu ei vor muri în cazul unui cutremur în aceste apartamente, ci cumpărătorii de bună credinţă. Dar pot fi siguri că nu s-a întâmplat acelaşi lucru şi în cazul locuinţelor în care trăiesc!?

Premierul Emil Boc a anuntat ieri ca statul va percepe un impozit suplimentar pentru cea de-a doua proprietate, aceasta fiind o alta masura ce urmareste cresterea veniturilor bugetare. O astfel de masura exista insa deja in Codul Fiscal, iar suplimentarea impozitului ar putea duce la cresterea chiriilor si la scaderea preturilor pentru locuinte.
Ce a vrut Boc sa spuna

Premierul Emil Boc i-a cerut ieri ministrului Sebastian Vladescu sa introduca in noul proiect de lege o impozitare suplimentara pentru cladiri, care sa se aplice incepand cu a doua proprietate. citeste mai departe …

Dupa ce a cumparat in 2007 de la primarie un apartament de 3 camere pe Calea Vitan cu 3.000E; Dupa ce ca ne intoxica periodic cu diverse afirmatii belicoase gen “criza tine 25 de ani”; Dupa ce ca vrea sa faca Cazino din Palatul Parlamentului; Dupa ce ca traieste de pe urma afacerilor cu primariile (aduna gunoiul); Dupa ce ca incaseaza 500 lei pe o masina ridicata din strada, desi orice firma de tractari, din piata libera, cere numai 150 de lei pentru un serviciu similar;

Acum incearca din nou sa ne invete si cat costa un apartament. Ce repede a uitat de interviul de acum un an in care ne spunea ca 20.000 e suficient pentru un apartament. Imi place ca este consecvent.

Romani, vindeti-va casele cu 17.000E, atat, asa zice Prigoana. Cum se face atunci ca prietenii domniei sale din marele gurvern evalueaza un apartament la 60.000E prin minunatul program Prima Casa?

Asemenea afirmatii nu fac altceva decat sa creasca nivelul de neincredere si sa-i faca pe unii sa amane decizia ferma de cumparare, cu consecinte directe asupra intregii piete. Calculele dansului, care par fundamentate, sunt pure speculatii si nu au nicio legatura cu realitatea. Cred ca in orice secunda un dezvoltator imobiliar poate sa-i demonstreze ca sunt gresite.

De citit si recitit:

http://www.fluximobiliar.ro/top-news/prigoana-expert-imobiliar.html

http://www.money.ro/imobiliare/silviu-prigoana-un-apartament-ar-trebui-sa-coste-17-000-de-euro.html

http://www.catavencu.ro/din_bube_mucigaiuri_si_noroi_prigoana_si_a_luat_apartament_de_la_primarie_cu_3_000_euroi-2309.html

Propun ca expertii imobiliari sa-i faca pretul la gunoi si la ridicari si sa-i impuna prin lege un adaos de maximum 10%

Ar fi decent sa-si vada de gunoiul lui.

De ce nu? Probabil pentru ca nu ai gasit inca brokerul potrivit tie. Exista un broker potrivit pentru orice tranzactie? Cu siguranta exista! Esential este sa intelegi intai la ce-ti foloseste un broker.

Asistam de foarte mult timp la un atac permanent la adresa brokerilor imobiliari si parca hipnotizati, observam cum nimeni nu ia o aditudine ferma si hotarata prin care sa incerce sa demonstreze calitatile si rolul pozitiv pe care brokerul il are intr-o tranzactie. Ce s’a intamplat intre timp? Se pare ca acestea au fost deja date uitarii si rapid inlocuite cu diverse obiectii si reprosuri la adresa celor ce ar trebui sa ajute la buna desfasurare a unei tranzactii imobiliare. Ba chiar numarul celor ce sustin activitatea de brokeraj imobiliar tinde sa scada, si sa fie devansat cu rapiditate de numarul celor ce devin din ce in ce mai sceptici ideii.

La o simpla cautare pe net, nu am descoperit niciun articol/material care sa explice in mod coerent si bine argumentat, care este rolul unui broker si de ce trebuie sa-ti angajezi unul atunci cand intentionezi sa realizezi o tranzactie imobiliara.
Si inevitabil ne intrebam cum am putea desfasura o campanie de convingere a publicului de importanta unui broker imobiliar, si de rolul acestuia in cadrul unei tranzactii. Cum se mai poate apreta imaginea lui in fata celor care prefera sa o ignore? Ce este de facut pentru a relansa in sfera potrivita poate unul dintre elementele cheie al unei tranzactii imobiliare?

Asteptam pareri si sugestii. Aceasta este o campanie care are nevoie de argumente dintre cele mai puternice si revenim cu intrebarea:

De ce sa angajezi un broker imobiliar?

Mare a fost înghesuiala la împărţirea câştigurilor în perioada boom-ului imobiliar! Bănci, companii din real estate, consultanţi, toate categoriile de proprietari exultau deopotrivă când cotaţiile mai urcau câte o tură. Acum însă nimeni nu este dispus să îşi asume responsabilitatea bulei imobiliare.

Cât despre efectele negative, nici nu mai vorbim… Reprezentanţii sectorului găsesc fel de fel de explicaţii, băncile dau vina pe criză, politicienii ridică din umeri, în timp ce analiştii se întrec să dea explicaţii post-factum. citeste mai departe …

Ministrul “santierelor”, dupa cum ii place Elenei Udrea sa i se spuna, si colegul sau de la Cultura, Kelemen Hunor, si-au unit transpartinic eforturilor pentru ceea ce cu greu poate fi interpretat drept altceva decat o incercare de a da pe mana mafiei imobiliare si ce a mai ramas din cladirile vechi si valoroase din Bucuresti.

Cei doi au introdus intr-un proiect de ordonanta cu titul benign prevederi maligne.

Atributiile Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice in privinta avizarii demolariilor si constructiilor in zona protejata ar urma sa fie preluate de un Consiliu interministerial, ceea ce, pana la urma, nu ar fi chiar un capat de lume. citeste mai departe …

Desi promitea solemn ca din 15 februarie vom avem noi conditii pentru programul Prima Casa, guvervul nostru nu a reusit nici de aceasta data sa se tina de cuvant.

Boc, Vladescu, dar mai ales Udrea se tin numai de conferinte de presa. In fiecare zi ne bombardeaza cu zvonuri privind reglementarile ce vor fi adoptate “maine”. Si lumea asteapta sa vina ziua de maine, dar maine e poimaine, si uite asa, tot nu avem noi reglementari pentru prima casa si totul este blocat de pe 15 februarie.

Nu am inteles niciodata care este logica declaratiilor si promisiunilor in vant. Se pare ca anul acesta legile se fac numai la televizor, mai putin in sedintele de guvern. Nu este de ajuns ca ne uimesc cu idei care de care mai trasnite, dar ne mai si hartuiesc cu stiri in fiecare zi.

Ce o fi in capul lor? Asa inteleg ei ca se sustine piata imobiliara si indirect pe cea a constructiilor? Sa te prefaci ca schimbi ceva si in final, intr-un tarziu, sa nu schimbi aproape nimic?

- acelasi avans de 5 %

- aceleasi conditii de eligibilitate

- acelasi plafon pentru cumpararea de locuinte

Cred ca se putea mult mai mult. Plafoanele superioare de 70 si 75 de mii sunt numai pentru constructii de la zero si asta inseamna ca banii vor intra in piata peste cel putin 12 luni. Bloculetele lui Vladescu mi se par o gluma, discriminatorie si neconstitutionala. Asocierea este un drept garantat de constitutie si nu o obligatie. Ca sa nu mai vorbim de alte aspecte care fac aproape imposibila punerea in practica a aceste idei idioate. Cine-i opreste pe baietii care au bani sa-mi faca un blog sa se asocieze si sa-l faca? Trebuie sa le dam o lege pentru asta? Stupid domnule ministru. Stupid!

E o vorbă: să nu te legi la cap dacă nu te doare. Până şi copiii de la grupa mare ştiu sensul proverbului, că altfel i-ar râde cei de la grupa pregătitoare.

Spre deosebire de piticii de la grădiniţă, Ministrul de Finanţe Sebastian Vlădescu nu ţine cont de prejudecăţi. Dumnealui îi place la nebunie să se lege la cap, chiar şi în clipele de extaz ale guvernării. citeste mai departe …

Cand cumparati o casa/un apartament sau va propuneti sa faceti asta va ganditi, cel mai probabil, ca faceti o investitie. Mai exact, o buna investitie. Pana in 2007-2008 imobiliarele erau printre cele mai cautate active si se calificau, fara rezerve, pe lista celor mai bune investitii. Dupa caderea pietei, perspectiva unora dintre cumparatori s-a modificat chiar dramatic. Dintr-un activ care trebuia sa aduca bani achizitia s-a transformat, pentru ultimii intrati in piata, intr-un pasiv care le-a pus pe umeri datorii tot mai greu de dus.

citeste mai departe …

Mult trâmbiţatul program guvernamental „Prima casă” loveşte din nou piaţa imobiliară.

În vara anului trecut a reuşit să stopeze sau chiar să inverseze trendul descendent al preţurilor. Efectele nu au durat mult, două-trei luni, aşa cum reiese din analizele companiilor imobiliare, însă a avut o contribuţie majoră asupra pieţei, în general.
Şi atunci, ca şi acum, autorităţile, în cunoştiinţă de cauză sau nu, reuşesc să intervină în evoluţia pieţei imobiliare - prin isteria creată de la începutul anului cu acest program. citeste mai departe …

Aşa de bun a fost programul “Prima Casă”, atât de pozitive şi de extinse efectele, atât de numeroşi clienţii, încât Guvernul a găsit de cuviinţă să îl prelungească şi pentru anul în curs. Oficialii au precizat că dacă au fost accesate doar 485 milioane de euro din limita plafonului de garantare de 1 miliard de euro, acest proiect poate fi rostogolit şi în 2010 până la epuizarea sumei. Asta de ca şi când am avea un stat care dă pe dinafară de excedente bugetare, nu unul care se împrumută la câteva săptămâni pentru a asigura plata salariilor şi a pensiilor.

Pentru ca “Prima Casă”, un program care nu s-a distins prin succese deosebite, să fie justificat în faţa opiniei publice, guvernanţii au avut grijă să îl prezinte într-o nouă dimensiune, una axată pe achiziţionarea de locuinţe noi, şi nu pe vânturarea în piaţă a aceloraşi apartamente vechi. citeste mai departe …

A venit toamna, anotimpul în care copiii încep şcoala, studenţii facultatea şi agenţii imobiliari tranzacţionarea. Aşa arăta anul 2007.

După o vară cam secetoasă, a sosit toamna; copiii încep şcoala, studenţii facultatea şi agenţii imobiliari sunt nedumeriţi de ce nu mai încep tranzacţionările, dar nu admit sub nicio formă că ne paşte o criză. Se dezumflă bula imobiliară. Se taie robinetul creditelor. Oamenii nu mai înghit şi nu mai îşi permit gogoşile imobiliarilor. Acesta e scenariul pentru 2008.

Vara aceasta s-a lansat Programul Prima Casă. Dezvoltatorii, proprietarii de locuinţe vechi sunt euforici şi rotunjesc preţurile la 60.000 de euro, acum se dezgheaţă piaţa. citeste mai departe …

Piaţa imobiliară rămâne gripată. Nici detensionarea din mediul financiar şi nici măcar programul “Prima Casă” nu au fost în măsură să dezmorţească lucrurile. Avalanşa de târguri pentru segmentul rezidenţial nu a putut atrage numărul dorit de cumpărători. Problemele rămân nerezolvate, iar declinul pieţei nu poate fi stăvilit. Şi cum treaba merge prost pentru cei din sectorul de real estate, aceştia se plâng în stânga şi în dreapta, ameninţând că dacă ei sucombă, atunci şi restul economiei se va scufunda. Asta de ca şi când ar fi un secret că spargerea unui balon de săpun de aşa dimensiuni nu poate să nu propage efecte nedorite în tot mediul de afaceri. citeste mai departe …

De ceva vreme auzim în media de business că avem de-a face cu o piaţă a cumpărătorilor. Chiar reprezentanţii unor sectoare hiperinflamate precum cel imobiliar sau auto afirmă asta. Ne-am putea bucura considerând că, în sfârşit, asistăm la capitularea şmecherilor din imobiliare care ne promiteau scumpiri pe segmentul rezidenţial pentru următorii zeci de ani şi a dealerilor de autoturisme care tratau clienţii de ca şi când aceştia ar fi trebuit să fie recunoscători că aveau acces la branduri renumite din industria de profil. Dar avem, într-adevăr, o piaţă a cumpărătorilor aşa cum susţin unii analişti? citeste mai departe …

Programul „Prima Casă” nu merge, pare a fi consensul general din opinia publică. Paradoxal, acest lucru nu se datorează îngustimii cererii, cum ne-am fi aşteptat într-o perioadă de criză. Problemele par a fi legate, în primul rând, de chestiuni birocratice, dar şi de o reticenţă sporită a băncilor, deja umflate cu portofolii de credite ipotecare nu tocmai grozave, contractate în vârf de bulă speculativă. Presa şi site-urile de Internet abundă de tot felul de poveşti ale unor familii care au aplicat pentru includerea în program şi care se confruntă cu o mulţime de obstacole. Şi, iarăşi, surprinzător, nici măcar în aceste condiţii clienţii nu par să se resemneze. Aflăm, de asemenea, că proprietarii încearcă marea cu degetul şi ridică preţurile solicitate la vânzare. citeste mai departe …

Efectul lansării programului Prima Casă a depăşit de mii de ori aşteptările oficialilor. Nu pe cele legate de impactul benefic asupra economiei, de relansare a creditării sau de achiziţionare de către români a unei prime locuinţe. Nici pe departe. Programul bate însă recordul când vine vorba despre confuzia pe care a putut să o stârnească, atât în rândul potenţialilor beneficiari, al dezvoltatorilor şi al bancherilor, cât şi al economiştilor.
Pe hârtie, Prima Casă arată bine: reduce la aproape jumătate dobânzile la credite, deci reduce şi venitul minim necesar pentru un astfel de împrumut ipotecar, impulsionează tranzacţiile imobiliare şi, merită precizat, ajută şi băncile să nu stea cu banii degeaba. În practică însă, Prima Casă este un program a cărui filosofie, a cărui menire nu sunt înţelese de aproape nimeni. Nici de oamenii de rând, nici de patroni şi, până de curând, nici de către bancheri. citeste mai departe …

„Prima casă“, prima bancă. BRD a fost prima dintre băncile care au înţeles să repornească motoarele pieţei imobiliare. S-a trezit de pe la cinci dimineaţa şi cu un şomoiog arzînd a gîdilat baia de ulei a pieţei imobiliare. Pe la al nouălea sfert de cheie, un horcăit de motor Diesel şi un nor de fum negru, ieşit parcă de la nişte otrepe arse, anunţa marea veste: sectorul construcţiilor pornise în trombă, dezvoltatorii începeau să numere teancuri de bani, tinerii erau fericiţi. BRD, aşa cum v-am spus, a dat drumul programului cu vreo săptămînă înaintea celorlalţi. Noi am fost la ei şi am aflat numai lucruri frumoase.

Textul de pe pliant începe duios, cu un „exemplu practic“: Monica şi Ionuţ formează o tînără familie fericită… Păi, staţi, măi, fraţilor! Dacă eu am o familie nefericită? Nu daţi credite şi pentru familii nefericite? Şi, oricum, dacă Monica şi Ionuţ sînt acum o familie fericită, au şanse mari să fie nefericiţi după ce vor începe să plătească ratele.

Trebuie să ştiţi că pentru a discuta cu cineva în vederea „Primei case“ aveţi de aşteptat. Se stă la coadă. Nu ştiu dacă cei cu copii mici sau gravidele pot intra în faţă. Mă gîndesc că nu, deoarece un copil mic sau o gravidă – care înseamnă tot un copil mic – înseamnă o cheltuială în plus. Noi am intrat după vreun sfert de oră de aşteptare. Distracţia a început destul de repede. De fapt, ar fi mai corect să spun că s-a terminat repede. Eu am cerut să văd contractul, adică o schiţă a contractului – sau draftul de contract, cum se spune la noi, la ţară. Am aflat că nu putem vedea contractul pentru că toate condiţiile sînt trecute în pliantul din faţa noastră, care cu greu avea mărimea unei jumătăţi de coală A4. Dacă toate condiţiile sînt în astea două paragrafe de un sfert de pagină, atunci cum de contractele alea de casă sînt mai mari decît casa pe care o iei? Am insistat cu următorul argument: vrem să vedem exact ceea ce vom semna, şi mă cam îndoiam că voi semna ceva aproape identic cu pliantul lucios. Am fost din nou refuzaţi politicos: „Întrebaţi-mă pe mine şi vă spun tot ce vreţi să ştiţi!“. Am mai aflat că putem vedea contractul abia în momentul în care îl vom semna. citeste mai departe …

In mintea guvernanţilor începe să prindă contur un program care de-acum are şi un nume, “Prima casă”. Deşi declarativ pare un proiect generos, acesta poate genera efecte perverse de nedorit pentru stabilitatea sistemului bancar, după cum scopul principal enunţat, acela de a facilita accesul tinerilor la o locuinţă, ar putea fi mai degrabă îngreunat prin direcţionarea către piaţa imobiliară a unor sume de bani care să permită o menţinere temporară a cotaţiilor din rezidenţial la niveluri încă aberante comparativ cu ceilalţi indicatori macroeconomici. În anii 2003-2007 către real estate am regăsit fluxuri de bani importante care au inflamat cea mai mare bulă speculativă din istoria României. Încă de la începutul anului trecut am putut constata o epuizare a bazinului cumpărătorilor, presiunile deflaţioniste din imobiliare accentuându-se din toamnă în condiţiile în care capitalul nu a mai intrat pe această categorie de active.

citeste mai departe …