Desi promitea solemn ca din 15 februarie vom avem noi conditii pentru programul Prima Casa, guvervul nostru nu a reusit nici de aceasta data sa se tina de cuvant.

Boc, Vladescu, dar mai ales Udrea se tin numai de conferinte de presa. In fiecare zi ne bombardeaza cu zvonuri privind reglementarile ce vor fi adoptate “maine”. Si lumea asteapta sa vina ziua de maine, dar maine e poimaine, si uite asa, tot nu avem noi reglementari pentru prima casa si totul este blocat de pe 15 februarie.

Nu am inteles niciodata care este logica declaratiilor si promisiunilor in vant. Se pare ca anul acesta legile se fac numai la televizor, mai putin in sedintele de guvern. Nu este de ajuns ca ne uimesc cu idei care de care mai trasnite, dar ne mai si hartuiesc cu stiri in fiecare zi.

Ce o fi in capul lor? Asa inteleg ei ca se sustine piata imobiliara si indirect pe cea a constructiilor? Sa te prefaci ca schimbi ceva si in final, intr-un tarziu, sa nu schimbi aproape nimic?

- acelasi avans de 5 %

- aceleasi conditii de eligibilitate

- acelasi plafon pentru cumpararea de locuinte

Cred ca se putea mult mai mult. Plafoanele superioare de 70 si 75 de mii sunt numai pentru constructii de la zero si asta inseamna ca banii vor intra in piata peste cel putin 12 luni. Bloculetele lui Vladescu mi se par o gluma, discriminatorie si neconstitutionala. Asocierea este un drept garantat de constitutie si nu o obligatie. Ca sa nu mai vorbim de alte aspecte care fac aproape imposibila punerea in practica a aceste idei idioate. Cine-i opreste pe baietii care au bani sa-mi faca un blog sa se asocieze si sa-l faca? Trebuie sa le dam o lege pentru asta? Stupid domnule ministru. Stupid!

E o vorbă: să nu te legi la cap dacă nu te doare. Până şi copiii de la grupa mare ştiu sensul proverbului, că altfel i-ar râde cei de la grupa pregătitoare.

Spre deosebire de piticii de la grădiniţă, Ministrul de Finanţe Sebastian Vlădescu nu ţine cont de prejudecăţi. Dumnealui îi place la nebunie să se lege la cap, chiar şi în clipele de extaz ale guvernării. citeste mai departe …

Cand cumparati o casa/un apartament sau va propuneti sa faceti asta va ganditi, cel mai probabil, ca faceti o investitie. Mai exact, o buna investitie. Pana in 2007-2008 imobiliarele erau printre cele mai cautate active si se calificau, fara rezerve, pe lista celor mai bune investitii. Dupa caderea pietei, perspectiva unora dintre cumparatori s-a modificat chiar dramatic. Dintr-un activ care trebuia sa aduca bani achizitia s-a transformat, pentru ultimii intrati in piata, intr-un pasiv care le-a pus pe umeri datorii tot mai greu de dus.

citeste mai departe …

Mult trâmbiţatul program guvernamental „Prima casă” loveşte din nou piaţa imobiliară.

În vara anului trecut a reuşit să stopeze sau chiar să inverseze trendul descendent al preţurilor. Efectele nu au durat mult, două-trei luni, aşa cum reiese din analizele companiilor imobiliare, însă a avut o contribuţie majoră asupra pieţei, în general.
Şi atunci, ca şi acum, autorităţile, în cunoştiinţă de cauză sau nu, reuşesc să intervină în evoluţia pieţei imobiliare - prin isteria creată de la începutul anului cu acest program. citeste mai departe …

Aşa de bun a fost programul “Prima Casă”, atât de pozitive şi de extinse efectele, atât de numeroşi clienţii, încât Guvernul a găsit de cuviinţă să îl prelungească şi pentru anul în curs. Oficialii au precizat că dacă au fost accesate doar 485 milioane de euro din limita plafonului de garantare de 1 miliard de euro, acest proiect poate fi rostogolit şi în 2010 până la epuizarea sumei. Asta de ca şi când am avea un stat care dă pe dinafară de excedente bugetare, nu unul care se împrumută la câteva săptămâni pentru a asigura plata salariilor şi a pensiilor.

Pentru ca “Prima Casă”, un program care nu s-a distins prin succese deosebite, să fie justificat în faţa opiniei publice, guvernanţii au avut grijă să îl prezinte într-o nouă dimensiune, una axată pe achiziţionarea de locuinţe noi, şi nu pe vânturarea în piaţă a aceloraşi apartamente vechi. citeste mai departe …

A venit toamna, anotimpul în care copiii încep şcoala, studenţii facultatea şi agenţii imobiliari tranzacţionarea. Aşa arăta anul 2007.

După o vară cam secetoasă, a sosit toamna; copiii încep şcoala, studenţii facultatea şi agenţii imobiliari sunt nedumeriţi de ce nu mai încep tranzacţionările, dar nu admit sub nicio formă că ne paşte o criză. Se dezumflă bula imobiliară. Se taie robinetul creditelor. Oamenii nu mai înghit şi nu mai îşi permit gogoşile imobiliarilor. Acesta e scenariul pentru 2008.

Vara aceasta s-a lansat Programul Prima Casă. Dezvoltatorii, proprietarii de locuinţe vechi sunt euforici şi rotunjesc preţurile la 60.000 de euro, acum se dezgheaţă piaţa. citeste mai departe …

Piaţa imobiliară rămâne gripată. Nici detensionarea din mediul financiar şi nici măcar programul “Prima Casă” nu au fost în măsură să dezmorţească lucrurile. Avalanşa de târguri pentru segmentul rezidenţial nu a putut atrage numărul dorit de cumpărători. Problemele rămân nerezolvate, iar declinul pieţei nu poate fi stăvilit. Şi cum treaba merge prost pentru cei din sectorul de real estate, aceştia se plâng în stânga şi în dreapta, ameninţând că dacă ei sucombă, atunci şi restul economiei se va scufunda. Asta de ca şi când ar fi un secret că spargerea unui balon de săpun de aşa dimensiuni nu poate să nu propage efecte nedorite în tot mediul de afaceri. citeste mai departe …

De ceva vreme auzim în media de business că avem de-a face cu o piaţă a cumpărătorilor. Chiar reprezentanţii unor sectoare hiperinflamate precum cel imobiliar sau auto afirmă asta. Ne-am putea bucura considerând că, în sfârşit, asistăm la capitularea şmecherilor din imobiliare care ne promiteau scumpiri pe segmentul rezidenţial pentru următorii zeci de ani şi a dealerilor de autoturisme care tratau clienţii de ca şi când aceştia ar fi trebuit să fie recunoscători că aveau acces la branduri renumite din industria de profil. Dar avem, într-adevăr, o piaţă a cumpărătorilor aşa cum susţin unii analişti? citeste mai departe …

Programul „Prima Casă” nu merge, pare a fi consensul general din opinia publică. Paradoxal, acest lucru nu se datorează îngustimii cererii, cum ne-am fi aşteptat într-o perioadă de criză. Problemele par a fi legate, în primul rând, de chestiuni birocratice, dar şi de o reticenţă sporită a băncilor, deja umflate cu portofolii de credite ipotecare nu tocmai grozave, contractate în vârf de bulă speculativă. Presa şi site-urile de Internet abundă de tot felul de poveşti ale unor familii care au aplicat pentru includerea în program şi care se confruntă cu o mulţime de obstacole. Şi, iarăşi, surprinzător, nici măcar în aceste condiţii clienţii nu par să se resemneze. Aflăm, de asemenea, că proprietarii încearcă marea cu degetul şi ridică preţurile solicitate la vânzare. citeste mai departe …

Efectul lansării programului Prima Casă a depăşit de mii de ori aşteptările oficialilor. Nu pe cele legate de impactul benefic asupra economiei, de relansare a creditării sau de achiziţionare de către români a unei prime locuinţe. Nici pe departe. Programul bate însă recordul când vine vorba despre confuzia pe care a putut să o stârnească, atât în rândul potenţialilor beneficiari, al dezvoltatorilor şi al bancherilor, cât şi al economiştilor.
Pe hârtie, Prima Casă arată bine: reduce la aproape jumătate dobânzile la credite, deci reduce şi venitul minim necesar pentru un astfel de împrumut ipotecar, impulsionează tranzacţiile imobiliare şi, merită precizat, ajută şi băncile să nu stea cu banii degeaba. În practică însă, Prima Casă este un program a cărui filosofie, a cărui menire nu sunt înţelese de aproape nimeni. Nici de oamenii de rând, nici de patroni şi, până de curând, nici de către bancheri. citeste mai departe …

„Prima casă“, prima bancă. BRD a fost prima dintre băncile care au înţeles să repornească motoarele pieţei imobiliare. S-a trezit de pe la cinci dimineaţa şi cu un şomoiog arzînd a gîdilat baia de ulei a pieţei imobiliare. Pe la al nouălea sfert de cheie, un horcăit de motor Diesel şi un nor de fum negru, ieşit parcă de la nişte otrepe arse, anunţa marea veste: sectorul construcţiilor pornise în trombă, dezvoltatorii începeau să numere teancuri de bani, tinerii erau fericiţi. BRD, aşa cum v-am spus, a dat drumul programului cu vreo săptămînă înaintea celorlalţi. Noi am fost la ei şi am aflat numai lucruri frumoase.

Textul de pe pliant începe duios, cu un „exemplu practic“: Monica şi Ionuţ formează o tînără familie fericită… Păi, staţi, măi, fraţilor! Dacă eu am o familie nefericită? Nu daţi credite şi pentru familii nefericite? Şi, oricum, dacă Monica şi Ionuţ sînt acum o familie fericită, au şanse mari să fie nefericiţi după ce vor începe să plătească ratele.

Trebuie să ştiţi că pentru a discuta cu cineva în vederea „Primei case“ aveţi de aşteptat. Se stă la coadă. Nu ştiu dacă cei cu copii mici sau gravidele pot intra în faţă. Mă gîndesc că nu, deoarece un copil mic sau o gravidă – care înseamnă tot un copil mic – înseamnă o cheltuială în plus. Noi am intrat după vreun sfert de oră de aşteptare. Distracţia a început destul de repede. De fapt, ar fi mai corect să spun că s-a terminat repede. Eu am cerut să văd contractul, adică o schiţă a contractului – sau draftul de contract, cum se spune la noi, la ţară. Am aflat că nu putem vedea contractul pentru că toate condiţiile sînt trecute în pliantul din faţa noastră, care cu greu avea mărimea unei jumătăţi de coală A4. Dacă toate condiţiile sînt în astea două paragrafe de un sfert de pagină, atunci cum de contractele alea de casă sînt mai mari decît casa pe care o iei? Am insistat cu următorul argument: vrem să vedem exact ceea ce vom semna, şi mă cam îndoiam că voi semna ceva aproape identic cu pliantul lucios. Am fost din nou refuzaţi politicos: „Întrebaţi-mă pe mine şi vă spun tot ce vreţi să ştiţi!“. Am mai aflat că putem vedea contractul abia în momentul în care îl vom semna. citeste mai departe …

In mintea guvernanţilor începe să prindă contur un program care de-acum are şi un nume, “Prima casă”. Deşi declarativ pare un proiect generos, acesta poate genera efecte perverse de nedorit pentru stabilitatea sistemului bancar, după cum scopul principal enunţat, acela de a facilita accesul tinerilor la o locuinţă, ar putea fi mai degrabă îngreunat prin direcţionarea către piaţa imobiliară a unor sume de bani care să permită o menţinere temporară a cotaţiilor din rezidenţial la niveluri încă aberante comparativ cu ceilalţi indicatori macroeconomici. În anii 2003-2007 către real estate am regăsit fluxuri de bani importante care au inflamat cea mai mare bulă speculativă din istoria României. Încă de la începutul anului trecut am putut constata o epuizare a bazinului cumpărătorilor, presiunile deflaţioniste din imobiliare accentuându-se din toamnă în condiţiile în care capitalul nu a mai intrat pe această categorie de active.

citeste mai departe …

Dorinţa politicienilor americani de a nega legile naturale ale economiei şi de a anula caracterul limitat al resurselor prin acte normative stă la baza actualei crize. Guvernanţii români ar trebui să ştie că o lege din 1977, Community Reinvestment Act, completată de acte ulterioare, care obligă băncile, sub faţada egalităţii de şanse şi egalităţii rasiale, să acorde credite ipotecare indivizilor cu venituri reduse şi colateral minim sau chiar absent, este una dintre principalele măsuri care au dus la instabilitatea sistemului financiar. Iar cine nu învaţă din greşelile trecutului va plăti scump. citeste mai departe …

Dan Ioan Popp susţine că Bursa e doar “un joc”, în care unii pariază pe roşu şi alţii pe verde.
Compania însă s-a folosit de piaţa de capital pentru a se finanţa fără a oferi niciun ban investitorilor.
Cei care “s-au jucat” cu acţiunile Impact au marcat pierderi şi de 90%.

citeste mai departe …