flux imobiliar

La achiziţionarea unui apartament nou, Pop s-a bucurat că trebuia să plătească doar un avans, restul de bani urmând a fi achitat la predarea locuinţei. Însă, după câteva luni a aflat că lucrările au fost oprite, că va fi amânat termenul de predare şi că dezvoltatorul a dat faliment. După o ceartă straşnică între Pop şi Carmen, dar şi după ce Pop s-a mustrat singur pentru faptul că nu a verificat situaţia dezvoltatorului înainte de a semna, cei doi Escu au ajuns la concluzia că este mai bine să cumpere un teren pe care să-şi construiască o casă. citeste mai departe …

Incendiul şi inundaţia prin care au trecut cei doi Escu în garsoniera de 32 mp din Brâncoveanu din cauza copiilor din apartamentul aflat deasupra au dus-o pe Carmen la limita suportabilului. De aceea, i-a pus în vedere lui Pop că trebuie să cumpere o locuinţă pentru ei ca să nu mai stea cu chirie şi să aibă astfel de probleme peste tot unde se mută. Pop ar fi vrut să amâne momentul achiziţiei pentru a strânge cât mai mulţi bani pentru avans şi a împrumuta cât mai puţini de la bancă. Însă nu a avut de ales. Incendiul şi inundaţia au fost factorul decisiv în hotărârea de cumpărare. Acum mai trebuia doar să se hotărască ce vor să achiziţioneze şi unde. citeste mai departe …

Parcă se simţeau mai bine Carmen şi Pop Escu de când se mutaseră în garsoniera din Brâncoveanu, de 32 mp, de la etajul unu, cu 900 de lei/lună. În afară de două probleme care se rezolvaseră (locul de parcare şi copiii care se dădeau cu rolele prin casă), totul părea că este mai bine decât în celelalte garsoniere unde locuiseră. Amintindu-şi de copiii cu rolele, Pop se gândea: „Toţi devenim nostalgici când ne gândim la copilăria noastră şi ne amintim zâmbind năzbâtiile pe care le făceam. Chiar râdem când rememorăm neplăcerile pe care le-am provocat altora când eram mici şi ne jucam. Însă nu mai zâmbim când situaţia se inversează şi devenim cei care suntem nevoiţi să suportăm prostiile pe care le fac copiii altora.”. Dar asta a fost chiar o joacă de copii de care îşi amintea zâmbind, faţă de ceea ce a urmat. citeste mai departe …

Abia se liniştiseră lucrurile cu copiii aflaţi deasupra familiei Escu, în sfârşit nu se mai dădeau cu rolele prin casă, că mama lui Pop i-a povestit acestuia ce probleme are cu vecinii: o familie de români de etnie turcă mutaţi de câteva luni în blocul în care stătea de când a fost dat în primire - „pe vremea lui Ceauşescu”. Aceştia (familia Asan – care înseamnă „spânzurat” în limba turcă, pe ea o cheamă Güve – „molie” şi pe el Nail – „cui”) luaseră un apartament la parter, vizavi părinţii lui Pop (Violeta şi Ion). Nail lucra la primărie, era nu ştiu ce fel de inspector. Probabil de aceea avea impresia că poate face orice vrea fără să întrebe vecinii, deşi erau şi ei afectaţi de faptele lui. citeste mai departe …

În garsoniera din Brâncoveanu, de 32 mp, de la etajul unu, cu 900 de lei/lună, totul părea să decurgă bine pentru Carmen şi Pop Escu. Mai ales după ce se rezolvase şi problema cu locul de parcare datorită concedierii vecinului cu cinci maşini. Însă, traiul la bloc, adică în comun cu atâţia vecini în stânga, în dreapta, deasupra şi dedesubt, nu este atât de uşor cum poate părea la prima vedere. Pentru că sunt mulţi vecini, fiecare cu fixurile şi tabieturile lui, la bloc apar situaţii tensionate sau măcar enervante. Aşa li s-a întâmplat şi soţilor Escu în această ultimă garsonieră închiriată. citeste mai departe …

Iar se mutaseră în grabă şi fără să verifice dacă toate sunt la locul lor şi nu le va lipsi nimic elementar. Aşa au ajuns Pop şi Carmen să descopere a doua zi după mutarea în garsoniera din Tineretului şi după ce plătiseră chiria pe două luni (2.000 de lei) şi comisionul agenţiei imobiliare (500 de lei) că nu au apă caldă şi gaz. Bineînţeles că doamna Escu a dat vina pe Pop, iar el a făcut acelaşi lucru. Însă este vară şi nu pot locui fără apă caldă, adică fără să aibă posibilitatea de a se spăla când afară este caniculă. Şi ştiţi cât de greu de suportat este vara în Bucureşti. Aşa că au hotărât să se mute din nou, dar nu într-un bloc cu zece etaje, ci cu maximum patru ca să evite faptul că acolo unde sunt mulţi locatari sunt şi multe probleme. citeste mai departe …

Era foarte clar. Singura soluţie a celor doi Escu era mutarea din garsoniera din Berceni. Cu bagabonţii de la colţ nu se putea trăi şi nici nu te puteai înţelege cu ei. Erau periculoşi, mai ales pentru Carmen, dar erau şi aproape imposibil de suportat cu atâta gălăgie şi înjurături noaptea. Aşa că au ajuns amândoi la concluzia că trebuie să se mute, şi asta cât mai repede. Pentru că avea o perioadă mai plină de activitate la muncă, Pop a apelat la serviciile unei agenţii imobiliare pentru găsirea unei garsoniere de închiriat. După ce a aflat ce îşi doresc (garsonieră), în ce zonă (Brâncoveanu, Tineretului), la ce etaj (unu sau doi), la câţi bani (maximum 1.000 de lei/lună), ce confort (1, maximum 2) şi dotări (TV, Internet, maşină de spălat, frigider, aragaz, mobilă), dar şi după ce a făcut câteva cercetări în baza de date, brokerul l-a sunat pe Pop să-i propună vizionarea câtorva garsoniere. citeste mai departe …

A doua zi după ce s-au mutat în garsoniera din Berceni, la preţul de 800 de lei, Carmen a venit seara de la servici şi i-a spus încântată lui Pop:
- Ai văzut dragă că avem un magazin non stop la colţ? Dacă avem chef de ceva bun putem să luăm oricând. Nu dai şi tu o îngheţată pentru că te bucuri că mă vezi?
- Ba dau dragă. Şi ca să vezi ce dor mi-a fost de tine şi cât mă bucur de noua noastră casă, îngheţata mea ţi-o dau tot ţie…
Însă, bucuria de a avea un magazin alimentar deschis non stop la doar câţiva paşi de casă nu a durat prea mult, transformându-se într-un dezavantaj la care trebuiau să fie atenţi înainte să se mute. citeste mai departe …

În primele luni după ce s-au mutat în mini-garsoniera din Berceni, în timp ce carcalacii deveneau o sursă importantă de tensiuni între Pop şi Carmen, dar şi un factor de stres psihic pentru tânărul avocat, starea de ultim mutat în acel bloc începea să îşi aducă prinosurile nedorite.

Unul dintre ele a fost cel al locului de parcare; poate cea mai mare problemă din Capitală, problemă care a cauzat de la înjurături mai mult sau mai puţin amicale până la bătăi straşnice şi chiar crime. Şi asta doar pentru că simţul proprietăţii este foarte dezvoltat la români, chiar şi atunci când nu există niciun motiv real. Asta i s-a întâmplat şi lui Pop.

Pentru că ţinea la imaginea lui, doar este avocat nu vânzătoare la sex shop, a făcut un credit şi a cumpărat o maşină. Aşa cum li se întâmplă tuturor autoturismelor, atunci când staţionează au nevoie de un loc de parcare, situaţie de care nu a scăpat nici cea a lui Pop. Mai ales acolo unde locuieşti şi trebuie să o laşi peste noapte, trebuie să găseşti un loc cât mai aproape de ferestrele locuinţei.

Nu pentru a o admira din când în când şi a te simţi important, ci pentru simplul fapt că, din cauza celor care au făcut astfel încât motoarele lor să fie cât mai zgomotoase, alarma începe să sune şi trebuie să o opreşti cât mai repede pentru a nu deranja vecinii. În plus, mai este şi teama de cei care sparg maşinile şi fură ce pot din ele sau chiar pe ele. Acum, odată cu criza economică ce a sărăcit oamenii, se sparg bănci şi case de schimb, darămite maşini. citeste mai departe …

Escu, Pop Escu, este un tânăr care a devenit avocat de câţiva ani şi care s-a căsătorit cu Carmen tot cam atunci. De când se cunosc au stat cu chirie prin mai multe cartiere din Bucureşti. Aşa este când locuieşti cu chirie: eşti la mâna şi la pofta proprietarului, mai ales dacă nu ai contract de închiriere. Şi puţini sunt proprietarii care sunt de acord să încheie un astfel de contract. Aşa că, dacă i se năzare, te dă afară şi nu ai posibilitatea de a te opune. Trebuie să te muţi. Iar ei au făcut asta de multe ori. Acum sunt într-o garsonieră de 17 mp din Berceni care le-a fost prezentată ca fiind de confort II când de fapt are confort III, are duşul montat la chiuvetă şi te speli în picioare lângă uşă. Dar măcar este mai ieftină, 800 de lei/lună, şi este complet utilată şi mobilată. citeste mai departe …