flux imobiliar

„Prima casă“, prima bancă. BRD a fost prima dintre băncile care au înţeles să repornească motoarele pieţei imobiliare. S-a trezit de pe la cinci dimineaţa şi cu un şomoiog arzînd a gîdilat baia de ulei a pieţei imobiliare. Pe la al nouălea sfert de cheie, un horcăit de motor Diesel şi un nor de fum negru, ieşit parcă de la nişte otrepe arse, anunţa marea veste: sectorul construcţiilor pornise în trombă, dezvoltatorii începeau să numere teancuri de bani, tinerii erau fericiţi. BRD, aşa cum v-am spus, a dat drumul programului cu vreo săptămînă înaintea celorlalţi. Noi am fost la ei şi am aflat numai lucruri frumoase.

Textul de pe pliant începe duios, cu un „exemplu practic“: Monica şi Ionuţ formează o tînără familie fericită… Păi, staţi, măi, fraţilor! Dacă eu am o familie nefericită? Nu daţi credite şi pentru familii nefericite? Şi, oricum, dacă Monica şi Ionuţ sînt acum o familie fericită, au şanse mari să fie nefericiţi după ce vor începe să plătească ratele.

Trebuie să ştiţi că pentru a discuta cu cineva în vederea „Primei case“ aveţi de aşteptat. Se stă la coadă. Nu ştiu dacă cei cu copii mici sau gravidele pot intra în faţă. Mă gîndesc că nu, deoarece un copil mic sau o gravidă – care înseamnă tot un copil mic – înseamnă o cheltuială în plus. Noi am intrat după vreun sfert de oră de aşteptare. Distracţia a început destul de repede. De fapt, ar fi mai corect să spun că s-a terminat repede. Eu am cerut să văd contractul, adică o schiţă a contractului – sau draftul de contract, cum se spune la noi, la ţară. Am aflat că nu putem vedea contractul pentru că toate condiţiile sînt trecute în pliantul din faţa noastră, care cu greu avea mărimea unei jumătăţi de coală A4. Dacă toate condiţiile sînt în astea două paragrafe de un sfert de pagină, atunci cum de contractele alea de casă sînt mai mari decît casa pe care o iei? Am insistat cu următorul argument: vrem să vedem exact ceea ce vom semna, şi mă cam îndoiam că voi semna ceva aproape identic cu pliantul lucios. Am fost din nou refuzaţi politicos: „Întrebaţi-mă pe mine şi vă spun tot ce vreţi să ştiţi!“. Am mai aflat că putem vedea contractul abia în momentul în care îl vom semna.

– Cînd? am întrebat noi.
– După ce vă evaluăm dosarul, vă evaluăm casa – la asta trebuie plătite sume între 10 şi 20 de milioane – şi vă declarăm bun de împrumutat.
– Păi, şi dacă, atunci cînd văd prima dată contractul, nu-mi convin clauzele din el, ce fac?
– Puteţi să nu-l semnaţi.

În acest caz, omul pierde contravaloarea comisionului de evaluare a casei plus timpul şi nervii consumaţi ca să-şi facă întreg dosarul.
Deci să recapitulăm: banca îmi vinde un produs pe care eu nu am voie să-l văd decît după ce am cheltuit nişte bani şi am pierdut foarte mult timp şi energie. E ca şi cum eu aş vinde tricouri, dar îi cer potenţialului cumpărător o sumă de bani ca să-i arăt produsul pe care el urmează să-l cumpere. Secretomania asta mi se pare cel puţin dubioasă. De ce nu am dreptul să citesc contractul în baza căruia eu mă angajez pe următorii 30 de ani din viaţa mea? Cum să decid asupra ofertei uneia sau alteia dintre bănci dacă eu nu am dreptul să citesc condiţiile? Înseamnă că pentru a compara ofertele a 10 bănci eu trebuie să pierd timp = o lună x 10 plus bani = 10 milioane x 10 = 100 de milioane de lei.
Domnul Boc a spus că Guvernul va impune condiţii stricte băncilor din programul „Prima casă“. Cred că pînă la a impune „dobînzi decente“, cum s-a exprimat premierul, ar fi util să impună ceva mult mai de bun-simţ: obligaţia băncilor de a arăta contractele solicitanţilor. Deci, domnule prim-ministru, aveţi grijă că „Prima casă“ se află într-un bloc de golani care încearcă să ne fure mult mai mult decît preşul de la intrare şi rufele din uscător.

Alexandru Dutu - Academia Catavencu

http://www.catavencu.ro/primele_probleme_de_la_prima_casa-9261.html

.