flux imobiliar

Era foarte clar. Singura soluţie a celor doi Escu era mutarea din garsoniera din Berceni. Cu bagabonţii de la colţ nu se putea trăi şi nici nu te puteai înţelege cu ei. Erau periculoşi, mai ales pentru Carmen, dar erau şi aproape imposibil de suportat cu atâta gălăgie şi înjurături noaptea. Aşa că au ajuns amândoi la concluzia că trebuie să se mute, şi asta cât mai repede. Pentru că avea o perioadă mai plină de activitate la muncă, Pop a apelat la serviciile unei agenţii imobiliare pentru găsirea unei garsoniere de închiriat. După ce a aflat ce îşi doresc (garsonieră), în ce zonă (Brâncoveanu, Tineretului), la ce etaj (unu sau doi), la câţi bani (maximum 1.000 de lei/lună), ce confort (1, maximum 2) şi dotări (TV, Internet, maşină de spălat, frigider, aragaz, mobilă), dar şi după ce a făcut câteva cercetări în baza de date, brokerul l-a sunat pe Pop să-i propună vizionarea câtorva garsoniere.
Şi s-au dus. Dar acum ştiau la ce să fie atenţi, în afară de cerinţele exprimate deja: gândaci, locuri de parcare, magazine în apropiere - potenţiali magneţi pentru petrecăreţi. După ce au văzut câteva, s-au hotărât la una din Tineretului, dar nu s-au grăbit să dea răspunsul pe loc:
- Ne gândim bine şi vă sunăm mâine să vă spunem ce decizie am luat, i-a spus Pop brokerului imobiliar.
Nu spusese asta pentru că nu se hotărâseră, ci pentru că vroiau să se ducă seara acolo să vadă care este situaţia şi să nu mai păţească ca la cea din Berceni. Asta au şi făcut în seara respectivă: s-au întors la garsoniera aleasă pe la ora 22:00. O oră s-au plimbat în jurul blocului, prin cartier, au stat afară şi au urmărit ce se întâmplă… Nu au observat nimic care să-i deranjeze, ba chiar dimpotrivă: era linişte, străzile erau luminate, mai multe locuri de parcare goale, staţia de metrou era aproape, în faţa lor era un şir de blocuri care făcea paravan împotriva zgomotului din bulevard, erau mulţi copaci, parcul era la un minut distanţă ş.a.m.d. Totul părea să fie aşa cum îşi doreau.
De aceea, Pop a sunat a doua zi brokerul şi i-a spus că se hotărâseră pentru garsoniera din Tineretului. Seara, după servici, au semnat actele, au plătit chiria pe o lună (1.000 de lei) şi pe încă una garanţie, au achitat comisionul agenţiei (500 de lei) şi au primit cheile locuinţei. S-au hotărât ca a doua zi să plece mai devreme de la servici şi să se mute, chiar dacă Carmen ar fi vrut în seara aceea de teama bagabonţilor din Berceni. Totuşi, era prea târziu şi nu aveau timp să facă puţină curăţenie, să îşi aranjeze hainele şi patul, să se spele şi să se odihnească pentru o nouă zi de muncă.
În următoarea zi au făcut tot ce şi-au propus, până la baie. Când a vrut Carmen să intre să se spele, a observat că nu era apă caldă. S-a mirat puţin, dar a bănuit că se făceau lucrări la conducte. S-a spălat cu apă rece şi i-a spus lui Pop să vorbească a doua zi cu administratorul blocului şi să afle de ce nu este apă caldă. Atunci era deja ora 22:00 şi nu-l mai puteau deranja. Apoi, în timp ce Pop se spăla, Carmen s-a dus în bucătărie să facă ceva de mâncare. Se luaseră cu treaba prin casă şi uitaseră să mănânce, iar acum au conştientizat cât de foame le era. Dar, când a încercat să aprindă focul, Carmen a descoperit că nu aveau gaz. L-a chemat pe Pop să verifice dacă nu era oprit de undeva. Nu era oprit. Aşa că şi asta a rămas pentru a doua zi să-l întrebe Pop pe administrator.
Dar le era o foame de lup şi Pop a plecat prin cartier să caute ceva de mâncare. În intersecţie la liceul Şincai a găsit o shaormărie deschisă şi a luat ceva de acolo. S-au culcat nervoşi că nu s-au spălat şi că nu au mâncat prea bine, dar cu gândul că a doua zi vor primi un răspuns mulţumitor de la administratorul blocului. Seara următoare, de la servici, Pop s-a oprit direct la uşa administratorului. Se gândise toată ziua la cele mai grave situaţii şi îi trecuseră prin minte tot felul de explicaţii, dar spera ca totul să se rezolve ca prin minune. A sunat la uşa administratorului.
- Bună seara! Mă scuzaţi că vă deranjez, dar sunt Pop Escu, m-am mutat ieri cu chirie în apartamentul 66, şi am descoperit că nu avem apă caldă. Ce s-a întâmplat? De ce nu avem apă caldă?
- Puişor, da’ Aichimoaie nu ţi-a zis nimic?
- Nu, proprietarul nu mi-a spus nimic, că altfel nu mai veneam la dumneavoastră.
- Păi noi nu mai avem apă caldă de vrun an. Dacă te uiţi la lista de întreţinere o să vezi că sunt restanţieri cu 50, 80, 100 de milioane. Nu am mai avut bani să plătim şi ne-a tăiat apa caldă. Aşa e în bloc vechi cu zece etaje: mulţi locatari şi mulţi bătrâni care nu-şi permit să stea la bloc.
Pop nu mai ştia ce să spună. Se blocase pentru că visa la un răspuns rezonabil şi la o rezolvare rapidă a situaţiei.
- Şi când se va rezolva?
- Păi nu prea cred că se va rezolva. Sau dacă da, nu prea curând că lumea nu are bani în continuare. Iar dacă măresc ăştia preţurile la utilităţi la iarnă, va fi şi mai grav.
- Păi şi cum ne spălăm?
- Cu boiler, puişor. Noi aşa am rezolvat problema şi nu e rău.
- Dar eu nu am boiler şi până pun unul mai durează. Ce mă fac până atunci?
- Nu ştiu puişor, da’ trebuia să verifici la început. Că sunt multe blocuri în Bucureşti în situaţia noastră.
- Dar gaz de ce nu avem? Tot din cauza restanţierilor?
- A, nu. Cu gazu’ e altă poveste. Acu’ vreo lună şi ceva ne-au furat contoru’ de la subsolul blocului. Şi ăştia de la gaz n-au venit nici acu’. Aşa că mâncăm numa’ senvişuri, roşii cu brânză şi ce se poate face la fierbător.
A mulţumit şi a plecat buimac să-i dea veştile lui Carmen. Aceasta, când a auzit s-a enervat şi a dat vina tot pe Pop că iar nu a fost atent şi iar au probleme. Însă numai Pop ştia ce este în sufletul lui şi cât de tare se acuză că s-a mutat fără să se asigure că toate sunt la locul lor şi că nu vor duce lipsă de niciuna dintre condiţiile elementare de trai. Dar la asta cu gazul şi apa caldă chiar nu se aştepta. Dar uite aşa învaţă omul ce are de făcut când se mută şi a jurat că nu va mai sta în blocuri cu zece etaje. Ce să te mai gândeşti, ce să mai aştepţi. Erau nevoiţi să-şi caute altă garsonieră, deşi erau de doar două zile în aceasta. Iar vizionări, iar telefoane, iar verificări, iar învoiri de la servici, iar curăţenie…

Menţiune: Escu, Pop Escu, este un tânăr care a devenit avocat de câţiva ani şi care s-a căsătorit cu Carmen tot cam atunci. De când se cunosc au stat cu chirie prin mai multe cartiere din Bucureşti. Câteva luni au stat într-o garsonieră de 17 mp din Berceni, confort III, 800 de lei/lună, complet utilată şi mobilată. Însă, pentru că s-au mutat în grabă au avut neplăceri: carcalaci, loc de parcare, găştile de cartier… Până la urmă au fost nevoiţi să se mute din cauza bagabonţilor de la colţ care făceau gălăgie şi se luau de Carmen.

Avertisment: Aceste personaje sunt imaginare şi sunt create pentru a pune în discuţie problemele care apar în viaţa de zi cu zi a proprietarului sau a chiriaşului unei locuinţe şi să găsească rezolvări la acestea. Intenţionăm să atragem atenţia asupra unor aspecte care trebuie luate în seamă în cazul unei mutări într-o locuinţă pentru a nu fi nevoiţi ulterior să ne mutăm în altă parte, să suportăm neplăceri sau chiar să ajungem la fapte mai grave (certuri, bătăi, distrugeri de bunuri etc.).